Dezbaterea despre cerşetorie revine mereu în actualitate, în condiţiile în care în România cerşetorii pot fi vazuţi la aproape fiecare colţ de stradă din centrele marilor oraşe, în mijloacele de transport în comun şi în preajma bisericilor. La acest capitol are o “vină” şi cetăţeanul, spunea Carmen Cherteş – Purtător de cuvânt a Primăriei Oradea – pentru că ajută la perpeturarea acestui obicei prin acel bănuţ pe care îl oferă cerşetorilor.
Pentru a-i dezobişnui pe cetăţeni să le mai ofere bani acestor oameni, Primăria municipalităţii Oradea, în colaborare cu partenerii: A.S.C.O., Poliţia Comunitară, Asociaţia pentru Protecţia Copilului, Poliţia C.F.R. şi T.F, au demarat din 16 martie, a.c. o campanie de combatere a fenomenului. Campania este în deplină desfăşurare şi se prezintă sub sloganul: “Banii tăi nu îi ajută! Spune NU cerşetoriei!”
“70.000.000 lei vechi – fonduri din bugetul Primăriei – utilizaţi doar pentru mediatizare: afişe, fluturaşi, plăcuţe cu sloganul campaniei, ce au fost postate în locurile aglomerate şi pe mijloacele de transport în comun pentru a determina populaţia să nu mai finanţeze cerşetoria“, menţionează Carmen Cherteş.
Pentru a-i sprijini în această campanie, Primăria a trimis scrisori către toate bisericile de pe raza Oradiei, rugând preoţii ca la sfârşitul Liturghiei să le spună enoriaşilor să lase la biserică banii pe care vor să-i doneze. Ea are mijloace mai bune să-i ajute pe cerşetori, deoarece se ştie că preferaţii cerşetorilor sunt credincioşii, care oferă bani mereu, fie din motive religioase, fie dintr-un sentiment de milă, fie pentru că actele de caritate îi fac să se simtă bine. Biserica lucrează cu mila, statul cu legea, astfel că nici Poliţia nu stă degeaba, ci “de dimineaţa până seara, agenţii de teren sunt prezenţi în gară şi autogară, fiind informaţi că marea majoritate a cerşetorilor sosesc cu trenul în Oradea. Ei vin din alte localităţi, sau chiar din alte judeţe. Pe zi se ajunge la un număr de 20 de cerşetori. Partenerii CFR au pus la dispoziţie sala de aşteptare în mod gratuit. Aici se discută cu ei, sunt identificaţi şi trimişi acasă gratuit”, informează Agent Andre Berde de la Poliţia Comunitară – Oradea. Cerşetorii veniţi în Oradea cu trenul sau cu orice mijloc de transport, “vin din localităţi, precum Valea lui Mihai, Tileagd sau alte zone din apropiere, dar şi din alte judeţe: Braşov, Sălaj, Prahova, Bistriţa, Dolj, etc. Din primele două săptămâni ale campaniei reiese că din cele 628 de persoane identificate, 68 proveneau din alte localităţi şi 560 din alte judeţe. Apoi, către Primăriile de unde aveam informaţii că provin aceste persoane, am trimis scrisori în ideea de a ne sprijini şi a nu-i lăsa să mai vină la cerşit”, relatează Carmen Cherteş. “Doar o gândire sănătoasă poate stopa un fenomen ca acesta!”
Oferind câţiva lei, pe termen lung, nu facem altceva decât să “sponsorizăm o boală socială”. Atâta timp cât vor exista oameni dispuşi să ofere bani cerşetorilor, vor exista alţii dispuşi să se dedea unor asemenea practici. “Încetând să le mai oferim bani, le facem poate un rău cerşetorilor de azi, dar evităm apariţia cerşetorilor de mâine sau de poimâine”, spunea cineva.
Unii nu oferă bani mereu, ci doar în anumite cazuri: “Eu recunosc că mai dau, dar efectiv o fac din compasiune. Însă, când mai văd câte un copil lihnit de foame, îi dau de mâncare, că mi-e greu să rezist“, spune nea’ Ion. “De ce, v-a influenţat în vreun fel campania demarată de Primăria oraşului?” “Nu, dar acum n-am nici eu, cu criza asta…!” Aşa se exprimă orăşenii noştri vizavi de acest subiect.
Dacă întrebaţi un cerşetor pentru ce cere bani, îţi va înşira o listă de motive: “am copil internat în spital; am copii mici, care nu au de mâncare, nu le-am pus pe masă o pâine de nu ştiu câtă vreme…; nu am cu ce-i hrăni, ne trebuie bani pentru medicamente” ş.a. Acele persoane prinse la cerşit vor fi identificate şi consiliate în încercare de a-i convinge să se reintegreze, în cazul în care sunt apţi de muncă şi vor fi informaţi despre serviciile sociale existente.
Carmen Cherteş face un apel către cetăţeni, rugându-i să ţină cont că, “în primul rând, ei sunt parteneri, în această campanie. Cetăţenii sunt rugaţi să nu ofere bani decât într-un cadru organizat: unor fundaţii care se ocupă cu astfel de probleme.”
Şi după finalizarea campaniei, partenerii aleşi de Primărie vor continua încercările de combatere a fenomenului, pentru ai asigura succesul pe termen lung.
Campania demarată pare să aibă impact, văzută din afară. Fiind întrebat dacă oferă bani cerşetorilor, cineva răspunde: “La care cerşetori, la aceştia care nu mai sunt, ca până acum?!” “Sunteţi mulţumit de faptul că nu mai sunt?” “Logic!”.
Dacă te simţi mai bine oferind bani cerşetorilor, dă-le! Dar ţine minte că cei care dau sunt motivul pentru care există de fapt cerşetori. Concluzia este una ambiguă, ca şi soluţia oferită. Câteva panouri pe stâlpi, câţiva poliţişti comunitari care alungă mulţimea de cerşetori, câţiva înduioşaţi ce îşi împart bănuţii şi cam atât. Ne bântuie un verset care ne trezeşte din lumea onirică, spunăndu-ne că săracii vor fi întotdeauna cu noi. Aşadar, degeaba afişaje.
Reportaj realizat de Iulia Prodan şi Rozica Silaghi
